Ne formam in urma interactiunii cu cei care ne cresc, cu societatea si cultura in care ne nastem. Ne adaptam la ce zic sau fac vecinul, colegul, fratele sau omul care trece pe langa noi pe strada. Obiceiurile pe care le-am preluat ne impiedica sa “vedem” dincolo de intelesul cuvintelor cu care suntem deprinsi.

Apoi crestem “mari” si avem proprii nostri copii.

Si in timp ajungem in situatii in care credem ca nu ne mai intelegem cu copiii nostri.

Ne dorim sa vina ziua in care copilul nostru ne va spune ce are pe suflet fara sa-i fie teama sau rusine.

[...]

Cu cativa ani in urma, pe cand eram o gospodina aproape perfecta, mama traditionala si sotie devotata, imi terminasem orele de program si desigur, treceam prin piata sa cumpar zarzavaturile necesare pentru prepararea hranei sanatoase a familiei mele.

Ceva mai tarziu, cand am inceput sa ma descopar, am inteles ca nimic nu este intamplator. Am citit undeva, ceva scris de Bach care avea cam acest inteles: nu stim cine sunt oamenii care se intersecteaza cu noi…ii vedem, ne transmit un mesaj si apoi nu-i mai intalnim toata viata. Sunt ingeri veniti special pentru noi deoarece nimeni nu i-a mai vazut.

[...]

1. Luca – 2 ani si jumatate:

- Mami…ma iubesti?

- Da.

- De ce ma iubesti?

- Pentru ca esti puiul meu mic.

[...]